Taranto, 1997. În cea mai mare oțelărie din Europa, șefii firmei îi cer unui simplu muncitor să facă o treabă murdară: să-și spioneze și să-și denunțe colegii de care aceștia vor să scape. Așa aflăm de existența rău-famatei “Clădiri LAF”, secția-lagăr rezervată muncitorilor nedoriți. Debutul în regie al lui Michele Riondino este un entuziasmant act de acuzare ce amintește de tradiția filmelor de implicare civică, precum cele ale lui Germi și Petri. Un film care este, în același timp, de implicare socială și popular, realist și grotesc, în interpretarea splendidă a lui Riondino însuși și a lui Elio Germano.
